imi place sa cant la pian, sa joc fotbal si sa ma uit la fotbal atunci cand joaca STEAUA...
imi plac masinile tari si motoarele in general, iubesc animalele, in special pe catelusul meu JERRY :) si imi plac iesirile cu prietenii la mare, la munte sau in alte locuri unde sa ne distram si sa ne simtim bine...
Eu, Blemy, sub povara anilor traiti si simtind apropierea mortii, depun acest testament in ascunzatoarea din memoria Stapanului meu.
Nu am alta mostenire sa-i las decat dragostea si fidelitatea mea. Aceste valori le las mostenire tuturor celor care m-au iubit, dar in special Stapanului si Stapanei mele, care, stiu sigur, vor plange dupa mine mai mult decat oricine.
Il vor ruga pe stapanul meu si pe Stapana mea sa nu ma uite niciodata, insa sa nu planga dupa mine foarte mult. Cat am trait am incercat sa Le fiu o alinare in momente de tristete si sa le sporesc bucuria in zilele fericite. Astfel nu vreau sa fiu cauza suferintelor Lor dupa moartea mea.
Vreau ca Ei sa tina minte ca, datorita dragostei pe care mi-au oferit-o si atentiei Lor fata de mine, eu am avut o astfel de viata fericita alaturi de Ei. Insa la apusul vietii mele am orbit si am asurzit, nu puteam sa simt nici macar o pisica care-mi trecea pe sub ochi. Toate astea ma umileau si imi lezau orgoliul.
A venit timpul sa-mi iau ramas bun, pana a deveni o povara pentru cei ce ma iubesc. Simt ca bucuria de a trai m-a parasit.
Imi pare rau sa ma despart de Ei, insa nu-mi pare rau dupa viata. Spre deosebire de oameni, cainilor nu le este frica de moarte. Noi o acceptam ca pe o parte a vietii, si nu ca pe ceva ingrozitor care nimiceste viata. Cine stie ce ne asteapta dupa moarte?
Cred ca exista un Paradis, unde toti sunt tineri si plini de forta, unde toti cainii zburda zile intregi si primesc de mancare o data la fiecare ora, unde in serile lungi cainii se aduna in jurul a milioane de semineuri si isi amintesc de timpul in care traiau pe pamant si de dragostea Stapanilor sai.
Mi-i frica sa nu cumva sa fie prea bine, chiar si pentru un caine ca mine. Insa cel putin acolo ma asteapta linistea. Liniste si repaus pentru inima mea obosita si oasele imbatranite si un somn vesnic in pamantul pe care l-am iubit atat de mult. Poate asa o sa fie chiar mai bine.
Ultima mea rugaminte. Am auzit-o pe Stapana mea spunand: "Dupa moartea lui Blemy nu ne vom lua nici un caine pentru ca nu voi mai putea iubi pe nimeni cum l-am iubit pe el".
O rog, in memoria dragostei pe care mi-a purtat-o, sa-si ia alt caine, pentru ca altfel urma pe care i-am lasat-o in memorie va fi neplacuta. Eu vreau sa stiu ca dupa mine Ea nu-si va mai imagina viata fara caine!
Nu sunt o fiinta invidioasa. Sunt convins ca majoritatea cainilor sunt buni, desi e putin probabil ca urmasul meu va fi la fel de iubit, si in mod sigur nu va fi atat de educat, frumos si autoritar cum am fost eu. Indiferent de toate neajunsurile lui inevitabile ii las mostenire zgarda, lesa si hainuta pentru vreme rea.
Si ultimul lucru: draga mea Stapana si dragul meu Stapan - De fiecare data cand veti veni la mormantul meu, ganditi-va cu tristete si cu bucurie in suflet "Aici zace cel care a fost iubit si care a iubit".
Eu va voi auzi si nici moartea nu va impiedica sufletul meu sa dea recunoscator din coada. Va voi iubi mereu asa, cum numai un caine poate iubi.
Poate ca asa a fost scris... sau poate nu, dar vine un moment cand toti vom parasi acest taram si ne vom indrepta spre un altul despre care nu stim mai nimic sau poate cine stie, nici macar nu ne indreptam spre asa ceva si nimic din ceea ce am zis nu e adevarat, poate doar murim si ne nastem,acesta fiind ciclul vietii in care trebuie sa ne nastem, sa traim pentru ca mai apoi sa murim...
In concluzie: PRETUITI VIATA CAT O PUTETI FACE, PENTRU CA VINE UN MOMENT CAND N-O SA MAI AVETI CE PRETUI...
English
